De ce amânăm mersul la psiholog?

Am auzit de multe ori „aș vrea și eu să merg la psiholog, dar..” și aceste puncte de suspensie pot fi completate în multe feluri.

De cele mai multe ori am auzit asta de la persoane care și-ar fi permis cu siguranță să facă asta. Unele poate ar fi trebuit într-adevăr să renunțe la o pereche de pantofi cumpărată în luna aceea, altele nici măcar nu și-ar fi pus problema asta. Am fost mereu surprinsă de faptul că persoane cu mult mai puține resurse financiare au găsit o cale să meargă totuși la terapie.

Fie că au apelat la un terapeut care oferă ședințe pro bono celor care nu își permit să le plătească sau au apelat la un ONG care oferă astfel de servicii, au găsit o soluție. Este cu siguranță vorba despre motivație. Nu vreau să spun acum că persoanele cu o situație financiară bună nu apelează, însă există acea categorie de oameni care găsesc întotdeauna o întrebuințare mai bună pentru finanțele lor decât să investească în starea lor de bine. Aici nu vorbim doar despre terapie, ci și despre mersul la medic sau orice alt serviciu la care oamenii tind să apeleze în ultimă instanță, când nu se mai poate face nimic altceva.

Așa că, din punctul meu de vedere, motivele financiare de multe ori sunt doar o scuză. Haideți să vedem împreună de ce totuși amânăm mersul la terapie.

1. Teama

Principalul motiv este teama, iar în spatele acestor temeri pot fi următoarele:

- Teama de schimbare. Aceasta apare în multe circumstanțe din viața noastră. Cu siguranță, fiecare dintre noi a experimentat la un moment dat teama de a își schimba fie culoarea părului, fie tunsoarea. Nici una nici alta nu este o schimbare ireversibilă și nici nu ne poate schimba întreaga existență, însă tot am mers cu inima strânsă la coafor.

Teama de schimbare există și poate fi prezentă în lucrurile mici pe care vrem să le modificăm la noi, cu atât mai mult în acele aspecte precum gândire, obiceiuri, personalitate sau emoții. Acestea sunt schimbări majore care nu se fac cu ușurință și pe care le putem face doar atunci când conștientizăm anumite aspecte ce ar merita să fie schimbate la noi. De aici mai apare o teamă, și anume:

- Teama de a conștientiza. O vorbă veche spune că „ce nu știi, nu te omoară”. Dar nici nu te ajută să progresezi, ci te ține într-o zonă de confort aparent, și astfel apare:

- Teama de a ieși din zona de confort. Zona de confort este acel loc călduț în care ne simțim în siguranță. De multe ori zona de confort nu este un norișor roz, ci poate fi un norișor gri care ne plouă non-stop, însă ploaia respectivă ne este familiară și tot ce este cunoscut este mai bun decât ceva necunoscut, credem noi. Astfel pierdem din vedere faptul că dincolo de viața pe care o cunoaștem așa de bine, însă care nu ne oferă mari satisfacții, se poate ascunde ceva mult mai bun pentru noi. Sigur, trecerea de la zona de confort la ceva nou, nu este facilă și nu se face imediat, însă tot acest proces poate fi cu adevărat revelator. Ce trebuie să faci, însă? Să renunți la beneficiile pe care o suferință psihologică ți le poate aduce. Da, suferința psihologică îți aduce anumite beneficii chiar dacă poate suna paradoxal. Aceste beneficii pot fi diverse, precum grijă, atenție sporită sau toleranță din partea celorlalți, scuze să nu faci diverse lucruri etc., astfel că poate apărea și:

- Teama de a pierde beneficiile suferinței psihologice. Pe lângă cele enumerate mai sus, pot apărea și anumite beneficii secundare care pot fi pierdute odată cu ameliorarea, precum ajutoare sociale, pensii sau atenția celorlalți.

- Teama de opinia publică este o altă problemă pe care mulți și-o pun atunci când se gândesc să meargă la psiholog. Cu siguranță ai auzit de multe ori spunându-ți-se nu trebuie să te intereseze ce spun ceilalți și cu siguranță asta nu te-a făcut brusc să nu te mai intereseze. Psihologul sau psihoterapeutul trebuie să îți garanteze confidențialitate, iar actul psihologic în sine are la bază acest principiu ce nu poate fi încălcat decât în cazul în care persoana din cabinet se află în risc iminent de suicid sau dacă instanța dispune astfel. Așa că este la alegerea ta dacă vrei sau nu să spui cunoscuților că mergi la terapie.

2. Lipsa motivației

Dorința de a merge la terapie ar trebui să fie intrinsecă, astfel tu să îți dorești schimbarea respectivă, așa cum am spus și mai sus. Dacă vei veni în cabinet pentru că așa ți-au spus părinții, prietenii sau partenerul, rezultatele nu vor apărea, căci dorința ta de schimbare și învățare cel mai probabil e zero. Totodată așteptarea ca ceilalți să se schimbe este nerealistă și nu provoacă decât dezamăgire, pentru că așteptările de genul acesta nu pot fi satisfăcute. Ține de fiecare om în parte să decidă dacă vrea să se schimbe sau nu și să facă ceva în acest sens.

3. Vinovăția

De multe ori credem că merităm să ne simțim rău sau că destinul ne este potrivnic, însă acesta este clădit de noi și începe atunci când noi decidem că vrem să ne oprim din derivă și să trăim. Vinovăția este un subiect extrem de complex, are multe cauze și poate porni din lucruri de la care nici nu ne imaginăm. Ea însăși poate fi subiectul ședințelor de terapie, dar pentru asta tu singur trebuie să-ți acorzi prezumția de nevinovăție și să pășești într-un cabinetul unui psiholog.

4. Autodiagnosticarea

Tendința generală este să ne gândim că problema noastră este de ordin medical. Cu siguranță, înainte de a privi din perspectivă psihologică este indicat să ne asigurăm că starea noastră de sănătate este bună și orice psiholog sau psihoterapeut care își face treaba bine te va îndruma să faci un control medical în cazul în care nu ai făcut-o deja. Dar atunci când analizele arată bine, clar cauza este alta și prin terapie nu numai că o poți afla, însă o poți și ameliora, chiar vindeca.

5. Timpul

Fie că vorbim despre lipsa timpului de a merge la terapie, deși există și posibilitatea ca aceasta să fie făcută online, pentru a scăpa de timpul pierdut pe drumuri, sau despre faptul că nu este momentul potrivit să facem terapie sau credem că timpul le va rezolva pe toate. Momentul cel mai potrivit pentru schimbare este momentul prezent și orice amânare nu face decât să ne adâncească în problemă, așa că timpul în cazul acesta ne este dușman și nu prieten, așa cum am vrea să credem.

6. Negarea

Negarea este strâns legată de teama de conștientizare și este principalul impediment în debutul unui proces terapeutic. „Eu nu am nicio problemă” este primul semn că ai o problemă, pentru că în realitate nimeni nu este perfect și toți ne confruntăm cu diverse neajunsuri, indiferent care ar fi ele. Terapia te poate ajuta să afli mai repede cu ce te confrunți, să rezolvi acea problemă și să mergi mai departe. Rolul terapiei poate fi totodată și să te învețe ca pe viitor să înveți să gestionezi singur anumite situații, fără a mai avea nevoie să apelezi la un terapeut.