„Mă simt vinovat când pun nevoile mele pe primul loc.", „Nu pot să spun nu.", „Tot timpul ajung să fac ce vor ceilalți, fără să înțeleg cum s-a întâmplat asta." Acestea sunt lucruri pe care le aud des în cabinet, spuse cu un amestec de oboseală și confuzie, de parcă omul din fața mea nu înțelege cum a ajuns să trăiască o viață care nu îi aparține cu totul.
Limitele sănătoase reprezintă un subiect despre care se vorbește frecvent. Nevoia trasării unor limite apare în relații, la muncă, în familie, dar ce înseamnă concret să pui limite?
O limită sau graniță vorbește despre despre ce este în regulă pentru tine și ce nu, despre ce ești dispus să oferi, ce ai nevoie să primești, unde se termină responsabilitatea ta și unde începe a altcuiva. Granița aceasta nu ar trebui să reprezinte un zid și nu este o regulă pe care o impui celorlalți cu forța.
Granițele sănătoase sunt flexibile, ceea ce înseamnă că știi diferența dintre a alege să faci ceva și a te simți forțat să o faci.
Aceste limite se pot pierde în timp sau nu există pentru că nu ai apucat să le formezi, în contextul familial și social în care ai crescut.
Dacă în copilărie nevoile tale au fost des ignorate sau ridiculizate, ai învățat că este mai bine să le ascunzi, să te adaptezi, să nu deranjezi. Totodată, dacă ai crescut într-un mediu în care afecțiunea era condiționată de performanță sau de conformare, ai învățat că valoarea ta depinde de cât de mult te potrivești cu așteptările celorlalți.
Aceste lecții timpurii devin reflexe la maturitate, astfel că ajungi să spui "da" când vrei să spui "nu", pentru că undeva în tine refuzul este echivalent cu pierderea afecțiunii sau cu conflictul pe care nu ai învățat să îl tolerezi.
Câteodată granițele sunt încălcate și în celălalt sens, prin oameni care construiesc ziduri în loc de granițe, care se izolează, care resping înainte să fie respinși și aceasta este tot o formă de rană, nu de forță.
- Îți este dificil să ieși din relații care nu îți fac bine, pentru că simți că ești responsabil de starea celuilalt.
- Ești epuizant la muncă, pentru că nu poți refuza sarcini chiar și când ești deja la limită.
- Apare o nemulțumire cronică în relații, pentru că dai mult și primești puțin, dar nu știi cum să schimbi asta fără să pari egoist.
- Apare resentimente față de oameni pe care îi iubești, iar acesta poate fi un semnal că o graniță a fost depășită în mod repetat, chiar dacă tu nu ai formulat-o niciodată explicit.
Primul pas este să înveți să te asculți, înainte de a te gândi la ce să spui, să observi când te simți epuizat după o interacțiune, când dai din obligație și nu din dorință, când te simți mic sau ignorat. Corpul știe de obicei mai repede decât mintea că o limită a fost încălcată.
Al doilea pas este să înveți că granițele sunt, de fapt, acte de onestitate față de celălalt. „Nu pot mâine" nu este o respingere a persoanei, cum nici „am nevoie de timp pentru mine" nu este egoism. Îi spui ce este real pentru tine, în loc să te prefaci și să acumulezi resentiment.
Și al treilea pas, cel mai greu, este să tolerezi disconfortul care vine după. Este posibil ca atunci când începi să setezi limite, unii oameni din viața ta nu vor fi fericiți și nu le vor respecta. Unii ar putea folosi vinovăția sau dezamăgirea ca pârghii și tu va trebui să îți păstrezi decizia, chiar dacă te doare.
Terapia este un loc în care poți înțelege de unde vin tiparele tale sau mecanismele de apărare, pentru a putea să le recunoști și să nu le mai repeți automat. Este un loc în care practici, în siguranță, să îți exprimi nevoile și unde ai ocazia să înveți că poți fi iubit și acceptat și atunci când impui anumite limite.
Limitele sănătoase îi pot apropia pe unii dintre oamenii din viața ta, dar îi pot și îndepărta pe alții. Rolul limitelor este să își facă viața mai bună, însă nu trebuie să te însingureze și să te facă să respingi pe toată lumea din jurul tău. Totodată este bine să ții cont de faptul că nu orice nemulțumire legată de cineva impune o limită strictă și că uneori comunicarea și adaptabilitatea pot fi resurse importante. Încearcă să pui limite acolo unde simți că nu merge altfel, dar nu îndepărta pe toată lumea din jurul tău. Sunt oameni care îți vor respecta deciziile, alții cărora le va fi mai dificil să le înțeleagă și alții care poate nu vor vrea să le respecte. Este important să nu pui tuturor aceeași etichetă.
Dacă simți că este un subiect cu care te confrunți frecvent, poți să programezi o întâlnire pe pagina de contact.