Poate ai trăit și tu scenariul acesta în care Inima îți bate cu putere, respirația devine scurtă, simți că îți pierzi controlul sau că urmează să se întâmple ceva îngrozitor și totuși, din exterior, totul pare în regulă. Dacă ai trăit asta, probabil știi deja cât de înspăimântător poate fi un atac de panică, iar dacă nu ai trecut prin asta, dar cineva drag ție a trecut, acest articol te va ajuta să înțelegi ce se petrece cu adevărat.
Ce este, de fapt, un atac de panică?
Un atac de panică este un episod brusc și intens de frică sau disconfort extrem, care atinge un vârf în câteva minute și este însoțit de simptome fizice și psihologice puternice. Creierul tău activează răspunsul de „luptă sau fugă" un mecanism de supraviețuire extrem de vechi care apare în absența unui pericol real. Practic, alarma de urgență a corpului se declanșează fără motiv aparent.
Atacurile de panică nu sunt periculoase în sine, astfel că nu poți face infarct din cauza lor, nu vei leșina și nu vei „înnebuni". Știu că în acel moment pare imposibil să crezi asta, dar este adevărat.
Cum recunoști un atac de panică?
Simptomele variază de la persoană la persoană, dar cele mai frecvente includ:
Un atac de panică durează de obicei între 5 și 20 de minute, deși subiectiv poate părea o eternitate. Simptomele ating de regulă vârful în primele 10 minute.
De ce apar atacurile de panică?
Nu există întotdeauna un declanșator clar. Uneori apar din senin, în mijlocul unui drum cu mașina, în magazin, chiar și în somn. Alteori sunt legate de situații specifice: mulțimi, spații închise, zbor cu avionul, prezentări publice.
Factorii care pot contribui la apariția lor includ:
Ce faci în momentul unui atac de panică?
Cel mai greu lucru de făcut, dar și cel mai important este să nu fugi de senzații, deoarece fuga poate întări teama. Iată ce poți face în schimb:
1. Reamintește-ți: nu ești în pericol
Spune-ți în gând sau cu voce tare: „Acesta este un atac de panică. Nu este periculos. Va trece." Creierul tău are nevoie de acest mesaj de siguranță repetat, chiar dacă în primul moment nu îl crede.
2. Respiră lent și controlat
Hiperventilarea înrăutățește simptomele. Încearcă tehnica 4-7-8: inspiră pe nas 4 secunde, ține respirația 7 secunde, expiră pe gură 8 secunde. Sau, mai simplu: inspiră 4 secunde, expiră 4 secunde. Repetă de 5–6 ori.
3. Ancorează-te în prezent cu tehnica 5-4-3-2-1
Identifică în jurul tău:
Această tehnică de grounding, mută atenția din interiorul corpului (unde e panică) spre exterior, unde ești în siguranță și te face să simți din nou că ai pământul sub picioare, căci de aici îi vine și numele.
4. Nu te lupta cu senzațiile — lasă-le să treacă
Rezistența amplifică intensitatea unui atac, așa că este mai bine să încerci să observi senzațiile ca un martor neutru: „Observ că inima îmi bate repede. Observ că îmi este cald." Nu le judeca, nu le combate, lasă-le să vină și să plece.
5. Rămâi unde ești (dacă este sigur)
Instinctul este să fugi din locul unde s-a declanșat atacul. Dacă poți rămâne, fă-o! Acest lucru te ajută să-ți demonstrezi că locul nu este periculos și reduci șansa ca acea situație să devină un declanșator permanent.
Când un singur atac devine tulburare de panică?
Mulți oameni trăiesc un atac de panică izolat în viața lor, după un episod de stres extrem, de pildă și nu mai repetă niciodată. Dar pentru unii, atacurile revin și încep să organizeze viața în jurul fricii de a nu trăi un nou atac: evită locuri, situații, ies din ce în ce mai rar. Aceasta se numește tulburare de panică și poate fi gestionată cu ajutor de specilitate.
Este momentul să ceri ajutor specializat dacă:
Cum ajută psihoterapia?
Vestea bună este că tulburarea de panică răspunde foarte bine la psihoterapie. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este considerată o alegere bună pentru că te ajută să identifici și să modifici gândurile catastrofice care alimentează panica, să te desensibilizezi treptat față de senzațiile corporale înfricoșătoare și să reintri în situațiile pe care le eviți.
Pe lângă TCC, abordările orientate spre corp, precum tehnici de reglare a sistemului nervos, mindfulness, lucrul cu trauma, pot fi valoroase, mai ales atunci când atacurile de panică au rădăcini în experiențe dureroase din trecut.
Terapia înseamnă să înveți să ai o relație diferită cu propriul corp și cu propriile senzații, una în care nu mai ești prizonierul lor.
Dacă citești acest articol după ce ai trăit un atac de panică, vreau să știi că ceea ce ai simțit a fost real și înspăimântător și că nu este vina ta. Corpul tău a încercat să te protejeze, chiar dacă acest lucru poate fi resimțit ca fiind o reacție exagerată. Poți învăța să lucrezi cu el, nu împotriva lui.
Dacă simți că ai nevoie de un sprijin în plus, nu ezita să iei legătura cu mine.
Și pentru o mai bună gestionare a anxietății, dar și a gândurilor și emoțiilor îți recomand și articolul: Anxietatea: ce este, cum o recunoști și când să ceri ajutor.
Iar dacă vrei să lucrezi structurat cu anxietatea ta, poți apela și la Ghidul practic pentru gestionarea anxietății.