În ultimele săptămâni de vară, încep deja să apară gânduri referitoare la începutul școlii. Copilul care părea relaxat poate să devină iritabil, doarme greu, se plânge de dureri de burtă sau de cap fără o cauză medicală clară. Adolescentul se retrage, devine tăcut sau, dimpotrivă, explodează la cel mai mic motiv. Şcoala nu a început, dar anxietatea de performanță, poate prinde contur în această perioadă.
Ce este anxietatea de performanță?
Anxietatea de performanță este teama intensă de a nu face față așteptărilor părinților, ale profesorilor sau ale propriei persoane și pate fi o stare de alertă reală a sistemului nervos, care interpretează evaluarea academică ca pe o amenințare.
Un nivel moderat de îngrijorare înainte de școală este normal și chiar util, pentru că îl poate ajuta pe elev să se pregătească, să fie atent, să depună efort. Problema apare atunci când această îngrijorare devine copleșitoare și începe să interfereze cu funcționarea zilnică, cu somnul, cu relațiile sau cu starea de bine.
Cum se manifestă și de ce diferit la copii față de adolescenți?
La copiii mai mici (aproximativ 6–10 ani)
Copiii nu au întotdeauna resursele necesare pentru a exprima ceea ce simt, așa că anxietatea poate ieși la suprafața prin senzații corporale și comportament. Pot apărea dureri de stomac sau de cap înainte de școală, refuzul de a merge la culcare, coșmaruri, crize de plâns aparent nemotivate, nevoia de a fi în contact permanent cu părinții, regresii (udatul patului, ticuri, suptul degetului). Pot refuza să încerce lucruri noi de teamă că nu vor reuși sau pot evita să facă teme pentru că acestea li se par dificile și posibilele greșeli pot părea greu de gestionat din punct de vedere emoțional.
La adolescenți (aproximativ 11–18 ani)
La adolescenți, anxietatea de performanță capătă altă față. Presiunea vine și din exterior prin comparațiile cu colegii, rețelele sociale, așteptările legate de facultate. Se poate manifesta prin procrastinare, astfel că amână tocmai pentru că miza poate părea prea mare, perfecționism care nu-i permite să predea o tema pentru că nu e suficient de bună în viziunea lui, iritabilitate, izolare, tulburări de somn sau, în cazuri mai severe, simptome depresive sau atacuri de panică înainte de examene.
De unde vine această presiune?
Anxietatea de performanță are mai multe surse care se suprapun:
Ce poți face ca părinte?
Rolul părintelui în gestionarea anxietății de performanță este mai important decât orice resursă externă. Câteva lucruri care ajută cu adevărat:
Separă valoarea copilului de rezultatele lui
Asigură-te că mesajele pe care le transmiți, atât verbal cât și non-verbal, spun clar: „Te iubesc indiferent de notă.” Totodată, reacțiile tale la eșec îl învăță pe copil cum să se raporteze la propriile greșeli.
Normalizează efortul, nu doar succesul
Laudă procesul: „Am văzut cât ai muncit la tema asta” valorează mai mult decât „Bravo, ce notă mare!” Copiii care sunt lăudați pentru efort devin mai siguri pe ei decât cei lăudați doar pentru rezultat.
Nu minimiza, dar nici nu amplifica
„Nu e nimic, trece” invalidează emoția copilului, iar „Vai, ce grav, sigur pici examenul” o amplifică. Cea mai utilă poziție: „Înteleg că ți-e frică. E normal să simți asta. Hai să vedem împreună ce putem face.”
Creează o rutină
Somnul suficient, mesele regulate, timpul de joacă nestructurat și momentele de liniște acasă sunt aspecte care contribuie la diminuarea anxietății. Un copil epuizat și suprasolicitat nu poate gestiona presiunea școlară.
Verifică propriile tale așteptări ca părinte
Uneori, anxietatea copilului reflectă anxietatea părintelui. Dacă simți că notele copilului tău devin o sursă majoră de stres și pentru tine, merită să explorezi și propria relație cu performanța.
Când e cazul să ceri ajutor specializat?
Dacă copilul sau adolescentul tău prezintă simptome care persistă mai mult de câteva săptămâni, care îi afectează somnul, alimentația, relațiile cu prietenii sau capacitatea de a merge la școală, este un semnal că anxietatea a depășit ce poate gestiona singur sau cu sprijinul familiei.
Psihoterapia pentru copii și adolescenți oferă un spațiu sigur în care cel mic poate înțelege ce simte, poate învăța strategii de gestionare a anxietății și poate reconstrui o relație mai blândă cu sine și cu ideea de performanță. Uneori, pot fi utile și câteva ședințe de consiliere pentru părinți și familie pot fi suficiente pentru a îmbunătății dinamica familială.
Dacă îți faci griji pentru copilul tău și vrei să înțelegi mai bine ce se întâmplă, mă poți contacta pentru o primă discuție. Nu trebuie să aștepți ca lucrurile să devină foarte grave, pentru că o intervenție timpurie poate fi mult mai de folos.